„Există un singur obiect de studiu pentru educaţie, şi acela este Viaţa, în toate manifestările sale”.
(Alfred North Whitehead, 1929)
Acomodarea la clasa pregătitoare poate fi o experiență încărcată de emoții și neprevăzut pentru copii și părinți. Încercăm să controlăm, prin alegerile noastre, mediul în care copiii noștri se joacă, învață, interacționează cu alti copii și adulți.
Ne străduim, cu cele mai bune intenții, să construim în jurul celor mici insule de stare de bine și să atragem oameni care să îi inspire și să îi ajute să crească și să se dezvolte optim.
Cât timp putem face aceste alegeri? În ce măsură copiii noștri se vor simți pregătiți să se descurce în absența noastră și în absența acestui ghidaj? Cum îmi ajut copilul să gestioneze cele mai provocatoare experiențe care vin simultan cu intrarea în mediul școlar, mai exact în clasa pregătitoare?
Fară îndoială, investiția cea mai eficientă pe care o putem face este de fapt în pregătirea copilului nostru pentru noile provocări pe care urmează să le parcurgă o data cu debutul școlarității. Viața este plină de neprevăzut și numai ceea ce sădim în copiii noștri va conta pentru starea lor de bine în toate circumstanțele. Experiențele sociale și de învățare din grădiniță joacă un rol extrem de important în tranziția către clasa pregătitoare prin dezvoltarea unei game largi de abilitați și competențe.
Mai exact, în acest loc încărcat de culoare și povesti, în colaborare cu mediul familial, copilul a avut ocazia să-și dezvolte:
✔️ abilități cognitive și academice (recunoașterea literelor, numerelor, exerciții de vorbire, ascultare, povestire pentru îmbunătățirea vocabularului și a abilităților de comunicare, antrenamente grafice, etc. );
✔️ abilități sociale și emoționale (strategii pentru recunoașterea și gestionarea emoțiilor, discuții despre sentimente și tehnici de calmare în situații în care apar conflicte interne sau cu cei din jur, încurajarea autonomiei, responsabilităților mici care să îi ajute să se organizeze, încurajarea colaborării, a jocului împreună cu alți copii, negocierea eficientă etc.);
✔️ abilități fizice (desenat, tăiat cu foarfeca, modelatul, alergatul, săritul și aruncatul);
✔️ abilitați de autoservire și îngrijire (îmbrăcat, dezbrăcat, folosirea toaletei);
✔️ rutine zilnice (un program foarte bine respectat care îi oferă copilului un sentiment de securitate);
✔️ curiozitatea și implicarea activă în jocuri care să le motiveze dorința de învățare susținută, concentrarea pe sarcină și bucuria finalizării acesteia.
În acest stadiu al dezvoltării, copiii pot fi interesați de jocuri interactive, activități practice și provocări care le permit să-și dezvolte imaginația și abilitățile sociale. Aceștia sunt capabili să înțeleagă concepte mai abstracte și să rezolve probleme logice. La școală, ar trebui să fie implicați în activități care îi ajută să își dezvolte gândirea critică și să aplice cunoștințele în contexte practice.
De asemenea, vor beneficia de interacțiuni sociale structurate și de colaborare cu colegii.
Copilul începe să își dezvolte un simț al inițiativei și al dorinței de a explora și de a încerca lucruri noi. El începe să își asume roluri și responsabilități în jocuri și activități, iar succesul în aceste încercări îi consolidează încrederea în sine și sentimentul de competență.
Totuși, e posibil că în timpul acestui proces, copilul să se confrunte și cu sentimente de vinovăție sau rușine în cazul în care întâmpină eșecuri sau are experiențe negative în încercările sale de a-și manifesta inițiativa. Este important că adulții să îi ofere sprijin și încurajare copilului în această etapă, ajutându-l să își dezvolte o imagine pozitivă despre sine și să învețe să gestioneze emoțiile negative.
Adultul responsabil trebuie să ofere sprijin și încurajare în acest proces, să îi ofere copilului oportunități de a-și explora abilitățile și interesele, și să îi ofere feedback pozitiv pentru a-i ajuta să își dezvolte încrederea în sine și să se simtă valoroși și competenți.
În etapa premergătoare începutului de an scolar este recomandat să:
✔️ Povestim despre școală, despre program, să evităm să ne exprimăm îngrijorări sau să facem afirmații nerealiste despre ceea ce înseamnă mediul școlar;
✔️ Încurajăm jocul și interacțiunea cu alți copii în contexte sociale variate;
✔️ Încurajăm toleranța la frustrare (copilul trebuie să învețe că într-un grup intervine colaborarea, acceptarea, e nevoie de răbdare, de respectarea unor reguli prezentate anterior, trebuie să înțeleagă că sunt diferențe de opinie și de opțiuni) prin povesti, discuții despre situații reale sau în cadrul unor jocuri de rol ghidate de adult;
✔️ Încurajam autonomia personală care îl face pe copil să se simtă în confort și în control, să simtă puterea personală în relație cu ceilalți;
✔️ Citim, povestim, împărtășim impresii despre cum este la scoală;
✔️ Vizităm viitoarea școală în cadrul zilelor în care aceasta este deschisă publicului sau chiar facem plimbări către școală de câteva ori pentru ca cei mici să vizualizeze traseul și instituția în sine;
✔️ Îi ajutăm să își elaboreze propriile reguli de reglaj emoţional în diverse situaţii de joc, de interacţiuni sociale (cum mă calmez când sunt furios, când îmi este teamă, când sunt trist, nerăbdător, emoționat, entuziasmat);
Dincolo de toți acești indicatori ar trebui să nu uitam că cei mici au nevoie de confortul emoțional dictat de faptul că adulții din jur sunt mereu un răspuns real la nevoile lor afective mult prea intense și greu de gestionat. Copiii au nevoie de încurajare, atitudine pozitivă legata de școală și educatori, de transferul de încredere pe care numai părinții îl pot oferi în mod real școlii pentru că cei mici să pășească zâmbitori în acest nou stadiu fundamental al dezvoltării lor.
Să fie stare de bine!
Articol realizat de Ana Butnaru – profesor pentru învățământul primar de 18 ani, a preluat clasa pregătitoare încă de la introducerea acesteia în învățământul primar. E specialist in Științele educației și absolvent al unui masterat în Pedagogii alternative și artă teatrală în educație.
